Bună pinguini!
Mai țineți minte postarea mea despre Aventura de camping a lui Floyd? De atunci, am mai campat de câteva ori, iar Trainman1405 a avut o idee grozavă - să-mi împărtășesc câteva dintre peripețiile mele, haha.
Din fericire, nu au fost PREA multe belele în timpul excursiilor mele de camping – dar cu siguranță a fost una mare pe care v-o pot spune.
Când familia mea și cu mine mergem la camping, aducem o prelată URIAȘĂ care să acopere locul de campat, în caz că plouă (și chiar se întâmplă asta de obicei). În ultima noastră excursie, ne-am dus o prelată mai mică, crezând că e mai ușor de agățat... ceea ce NU a fost! După 3 încercări, am reușit să agățăm prelata în locul corect, pentru a ne acoperi corturile și masa de picnic.
Încercarea 1:
Prelata acoperea ambele corturi, dar masa de picnic a fost complet neacoperită... iar în momentul în care a început ploaia, asta trebuia aranjat.
Încercarea 2:
Am reușit să acoperim jumătate din masa de picnic, dar eram prea uzi ca să ne pese de cealaltă jumătate. Noi patru a trebuit să ne îngrămădim la o jumătate de masă pentru a nu ne ploua. Ei bine, mama natură nu terminase încă! A început să plouă și mai tare iar apa se strângea în centrul prelatei. La tot câteva minute, cineva trebuia să împingă apa la margini pentru ca prelata să nu fie doborâtă.
Din păcate pentru mine, stăteam cel mai aproape de marginea prelatei iar frânghia cu care am legat-o de una din crengi a început să alunece... Înainte să-mi dau seama, eram în mijlocul unei mini-cascade, deoarece toată apa care se adunase în centru a căzut pe mine. Bineînțeles, am țipat din toți plămânii! Acum, eram udă leoarcă, afară era întuneric, iar prelata trebuia fixată DIN NOU (oh, și probabil am trezit pe cineva cu țipătul meu).
Încercarea 3:
În ploaia torențială, trebuia să încercăm să ajustăm prelata astfel încât o parte era mai înaltă, pentru a permite apa să cadă într-o parte. Sună ușor, asta dacă nu încerci să dezlegi și legi din nou o frânghie udă și noroioasă pe întuneric! Din fericire, am reușit asta, și am putut acoperi o mai mare parte a mesei de picnic.
Dimineața următoare, ne-am întors în oraș ca să cumpărăm un cort transparent care să acopere masa de picnic. Asta a însemnat să ajustăm din nou prelata... deci de 4 ori a trebuit să agățăm prelata până să reușim să o facem corect! Wowza.
Asta a fost povestea mea cu peripeții! Aveți o poveste amuzantă cu belele pe care ați vrea să o spuneți? Lăsați un comentariu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu